22 si (fara) tigari

Hello lume ! Hai ca am reusit sa imi fac timp pentru a scrie putin si pe blog! Au trecut si ziua mea, am mai imbatranit un an, am ajuns la 22, am baut, am petrecut…..si sunt gata de munca din nou. In primul rand le multumesc tuturor celor care mi-au scris mesaje de ziua mea, mi-au trimis mailuri sau au scris pe facebook ori pe hi5. Va multumesc asadar, chiar daca unii dintre voi au facut acest lucru cu o zi sau doua inainte sau chiar cu doua intarziere. De retinut ca la anul tot pe 3 noiembrie este ziua mea si ca va cadea intr-o zi de miercuri. Pana la urma gestul conteaza ! In alta ordine de idei tin sa ma laud ca am luat o hotarare incepand cu seara zilei de 3 noiembrie. Am decis sa ma las de fumat. Treptat, pentru ca brusc nu pot. Si uite asa, de la 20 – 25 de tigari / zi am reusit ca ieri, 4 noiembrie, sa fumez decat 6. Astazi, la 6 ore dupa ce m-am trezit, cifra nu suna prea bine insa. Am tras deja 5, dar promit sa nu depasesc 8 pana diseara cand ma culc. Revin cu detalii…Toate bune !

P.S. Sambata ma duc la Petrosani la Liga II.

Am revenit…nu stiu pentru cat timp !!!

Am revenit in peisaj…Nu stiu pentru cat timp…Sper totusi sa ma tin de aceasta data si sa postez mai des ! Sunt sigur ca nu mi-a simtit nimeni lipsa si ca nu nimeni nu a plans ) . Au trecut ceva luni bune de cand nu am mai scris. Luni in care au intervenit si anumite schimbari in viata mea. Am plecat de la ProSport la sfarsitul lui august. Tocmai de fusesem promovat de cateva saptamani in departamentul de REPORTERI SPECIALI ai ziarului. A fost dragut acolo si interesant. Am considerat insa ca vreau sa fac altceva pentru moment si ca am timp sa demonstrez cat de reporter special sunt ceva mai tarziu. Am ales sa fiu tot reporter, dar nu special. Unul normal, la o televiziune normala care nu se omoara pentru rating. Am plecat la SportKlub TV, postul unde mai mergeam din cand in cand ca si invitat la emisiunile de Bundesliga. Ma ocup acum de Steaua, de nationala Romaniei, de Dinamo, de atletism, de tot ce pot practic sa fac. Alerg, mai mult decat la ProSport, dar asta mi-am dorit. De cand nu am mai postat am mai fost plecat de vreo doua ori in Germania, la Monza la MP al Italiei si prin tara pe la munte de cateva ori. Stiu ca nu va intereseaza ceea ce am facut eu, dar trebuia sa scriu ceva in acest post de revenire. Si ca sa ma amuz sau sa va enervez in continuare va spun ca de 14 saptamani merg si la nutritionist. Si rezultatet au inceput sa se vada. Am reusit sa slabesc vreo 11 kg, dar cica mai e mult pana departe. Lasa ca vedeti voi in iulie 2010 cum o sa arat. Ha ha ha ! V-am pupat ! Am revenit…..

Am înţeles…

După cum bine ştiti se apropie, cu paşi repezi, alegerile europarlamentare. Pe 7 iunie îi vom alege pe cei care ne vor reprezenta interesele în Parlamentul European. Bine, reprezentarea intereselor populaţiei nu este decât o formă mascată pentru o nouă perioadă în care ei vor fura, vor pune bani la ciorap, vor stânge averi pe care le vor trece pe numele altor membrii ai familiei. Dar, altceva vroiam sa semnalez. Mergând în ultimele zile mai mult pe jos, prin Bucureşti, atât în centrul capitalei cât şi prin unele cartiere mai de la periferie, mi-a sărit ceva în ochi. Sunt nişte corturi, de campanie spun ei, unde cetăţenii se informează cu privire la aceste alegeri europarlamentare care urmează. Nu ştiu dacă şi în mediul rural sunt amplasate astfel de corturi sau acolo încă se practică votul dat în schimbul punguţei cu doi bani şi câteva alimente, dar ştiu, şi am înţeles la ce sunt bune pentru unii aceste corturi în care găseşti în cele mai multe cazuri oameni nepregătiţi pentru a te informa cu privire la ceea ce urmează să votezi. Revin, şi spun că am înţeles la ce sunt bune…Dat fiind faptul că temperaturile au început să crească, aceste corturi sunt perfecte pentru o odihnă de câteva minute la umbră. Odihnă, dacă poţi trece peste momentul în care acei oameni neinstruiţi încearcă să te convingă că partidul care i-a plătit pentru a da informaţii celor care intră în cort este cel mai bun. Sau oboseală dacă nu te poţi detaşa de subiect…Oricum, am mai înţeles că mult mai bine te-ai simţi dacă în acele corturi ar exista aer condiţionat sau dacă acele corturi ar fi amplasate într-o peşteră. În Peştera muierii de exemplu, acolo unde ar merita şi viitori europarlamentari să fie trimişi. Oare ei au înţeles că eu nu vrea să înţeleg cum au înţeles ei să ne înţeleagă probleme şi apoi să îi facă şi pe viitori colegi europarlamentari să înţeleagă ceea ce noi nu înţelegem despre neînţelegerile lor?

Să ne prezentăm…Aşa-i frumos !

Bogdan Coroama se năştea acum mai mult de doua decenii, în Bucureşti. Urma ca orice alt nou născut cursul normal al vieţii, mergea la grădiniţă dus de bunicuţa, creştea cât cinci într-un an şi ajungea mai repede decât putea el să îşi imagineze în băncile unei şcoli generale din cartierul în care a copilărit. Nu era un băiat foarte silitor, dar nici unul de care ceilalţi să râdă. Era respectat şi respecta la rându-i. Terminând şcoala generală a ales să meargă şi la liceu, considerând că opt clase nu sunt îndeajuns în 2009 pentru a avea un blog. A mers şi la Colegiu, pentru că I.L. Caragiale era colegiu pe vremea sa, nu liceu ca acum… Nici acolo nu s-a făcut remarcat decât prin ultima clasă. A jucat atunci în echipa de fotbal a liceului. A câştigat alături de alţi vreo opt colegi cărora fotbalul le plăcea mai mult decât pregătirea la Geografie pentru BAC primul şi singurul trofeu, la acest sport, din istoria Colegiului Caragiale. A publicat şi prin revista liceului, a mers şi pe la câteva simpozioane, concursuri, dar, repet, nu acolo s-a făcut remarcat. A terminat cu o medie puţin deasupra mediei şi, anticipând criza economică ce avea să vină prin 2009, a ales să meargă la facultate. Una particulară ce-i drept pentru că el vroia să şi lucreze. A beneficiat de o împrejurare favorabilă, s-a angajat la ProSport, a urmat cursurile facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii Hyperion şi, după aproape trei ani în care a îmbinat cu succes, zice el, mersul la facultate cu mersul la redacţie s-a gândit că atunci când termina clasa a opta şi-a propus să îşi facă blog. Unul în care să semnalizeze offside-ul chiar dacă există sau nu o fantă de lumină, chiar dacă ştie că Penescu îi va da un plic cu bani pentru a nu ridica steagul sau că o domnişoară îl aşteaptă în camera de hotel(platită tot de alţii ! domnişoara sau camera) atunci când ProSportul îl trimite să relateze de peste hotare pentru cititorii fideli ai ziarului. WOW, am făcut-o şi pe asta! Va urma…